-
Gândurile surorilor Afrim în megafoanele Naționalului sau prima sută de ani cu trei surori
Oare cum arată tăcerea mâzgălită a unor oameni bolnavi de gânduri?… Strident. Dacă e să folosesc un singur cuvânt pentru cel mai recent spectacol montat de Radu Afrim pe scena Sălii Studio a Naționalului bucureștean: „Trei surori”- un scenariu (ne)firesc de liber după Cehov. Poezie pură. Dacă mi-ar fi permise două. O joacă nebună a…
-
Teama de eșec sau imponderabilitate printre lumile paralele: „In Event of Moone Disaster” la unteatru
Mereu o singură șansă. Mereu o singură scăpare. O singură eroare umană și gata, totul e pierdut… Și dacă putem încerca din nou?… Sau în altă parte?… Ce și unde reparăm?… Într-o existență guvernată de teama de greșeală și de disperarea de a nu rata fericirea, moștenite, învățate și cultivate continuu, suntem împinși tot mai…
-
IиVERSURI (sau în versuri despre cum mi-ai mucit sințile)
Cu albatros de aripi o dinăuntru pe inimă zboară, să lea de deac bolii ce-ncet într-un giulgiu-o-nfășoară, unsă cu miere de tâmple amare pe migdale cărunte, rezemând zborul ei cafeniu pe o stele de frunte. Urcată și-mpinsă încet într-un tren de vagon pe o fale cerată, stau să-i hac de vină visului prin…
-
La un pas de iubire, „La doi pași de Mullingar” la Nottara
Un colț dintr-o lume plină de oameni singuri cărora le este frică să facă primul pas. Doar atât poate să-i despartă uneori de dragostea vieții lor. La un pas în direcția opusă îi îmbie lumea largă, cu toate promisiunile ei de mai bine, cu toate ispitele ei provocatoare pentru suflet și minte, cu tot freamătul…
-
Când primești o existență-n dar, fie ea și teatrală: „Alcesta” sau noua viață a lui Admet la unteatru
Celălalt. Sau felul în care ne raportăm la Aproape. Cine definește proximitatea, cu ce contribuim noi la ea, cu ce ne este ea datoare, ni se cuvine sau trebuie să oferim ceva în schimb? Întrebări pe care omul și le-a pus întotdeauna și la care a găsit răspunsuri diferite, în funcție de epoca în care…
-
În abatorul conștiinței de sine: Andreea Bibiri tranșează „O femeie singură” la Teatrul de Artă
Femeia. Dezbrăcată de orice fel de împreună la care a năzuit sau pe care pretinde că l-ar fi trăit vreodată. Despreunată de ludic, de suav, de erotic, de maternal, de profesional, de social. Așa cum arată când râmâne în sufletul gol, între gratiile conștiinței ei. Fără drepturi și împresurată de sumedenie de obligații. Un bulgăre…
-
Dacă ne pasă, ne simplificăm și reușim. Ne trebuie atât de puțin ca să fim… „Lemons. Lemons. Lemons. Lemons. Lemons” la unteatru
– cronică în 140 de cuvinte – Imaginarul nerecomandabil se servește cu multă lămâie: 5x„Lemons”, o distopie inadmisibil de plauzibilă prin care legea interzice rostirea a mai mult de 140 de cuvinte pe zi. Un text interesant al lui Sam Steiner, o premiză cu potențial teatral pe măsură, un regizor creativ (Iulia Grigoriu) care scoate…
-
Fricul sau spaimele la genul masculin: „Îmi place sushi“ la #reactor-ul clujean
Haideți, băieți, să ne ținem de frici! Până se usucă și cad. Poate toamna asta, poate într-o altă toamnă. El de a ta, tu de a lui, împreună de ale lor și ei de ale voastre. Chiar dacă acum-acum nu se vede niciuna… Numai puțin, sigur are să se arate curând una… Poate de iarnă.…
-
Peștele-pescar are un nume: „Iona” Lari Giorgescu
Cuminți, așezați nepăsători pe rânduri, cu spatele la peștele cel mare, privim curioși către imensa întindere de apă ce promite că se cască în fața noastră, visând la libertate, construind iluzii mici și aspirații înalte, sperând la un orizont fără de vreo limită… Puțin, cam cât ne lasă Vladimir Turturică să visăm de când ne…
-
Viața, doar o scenă pentru un rol secundar: „Figuranta” de la Național, o voce pierdută în Corul Antigonei
O singură viață, care merită cu siguranță trăită. Motorul fiecărui om care se respectă. Când omul ăsta e și actor pe deasupra, numărul de vieți trăite e neprecizat. Greu să le desprinzi dintre ele pe cele care chiar merită trăite… Pe lângă ce i-a fost numai lui dat… Viața aia din spatele tuturor vieților pe…
-
Ce-i ține pe Marius Manole și István Téglás „În ploaie” la Teatrul Avangardia
O clipă. Una pe care nu o poate uita niciodată. Doar de atât are nevoie sufletul pentru a porni într-o goană nebună după întrebări și răspunsuri pentru a înțelege și a căuta să-i păstreze magia, în speranța că o va reedita vreodată. Sau, dimpotrivă, pentru a distruge orice memorie a ei și a o face…
-
Un pansament pentru suflet, o provocare pentru minte: Teatrul testimonial sau „Baladele memoriei” propulsate din Reactor-ul clujean
Istoria unei Românii neacoperită de vină și rușine. Că a fost odată nepricepută și necoaptă. Că a încercat să se plimbe liberă prin lume considerând că i se cuvine și că va trece neobservată. Că i-am lăsat comunismul să-i curgă liber prin venele, furtunurile și robinetele dozatoarelor TEC, pentru a-i potoli setea de libertate și…
-
Pariul cu sinidisis sau o nouă partidă de poker cu Diavolul: Cristi Juncu își scaldă „Navigatorul” prin apele tulburi ale conștiinței
Conștiința împăcată. Acest strai de sărbătoare pe care caută să-l îmbrace sufletul uman pentru a-și celebra cunoașterea, pasiunile, convingerile și datoriile împlinite, când e în bună înțelegere cu sine și cu lumea. Când are scrupule. Când nu a săvârșit nimic precis împotriva legilor morale care-i asigură demnitatea. Sfătuitor, martor și judecător al existenței noastre, conștiința…
-
Strigătul de disperare al școlii românești cu și fără „Limite”. La Replika.
Ai luat un 4 la Română pentru că nu ți-ai făcut tema… Fix în ziua când ți s-a rupt tricoul și au râs colegii de tine… După ce la ora de sport profesorul te-a avertizat că nu știe dacă vei putea lua notă de trecere la proba de rezistență de săptămâna viitoare… Și diriginta te-a…
-
Din cearcănul ochiului care privește spre moarte: „Dansul Delhi“ în clinica lui Radu Afrim
Sunt un om bogat, dar infinit mai trist. Cu fiecare om care trece prin mine, cu toate comorile și tristețile lui. Dar sunt un om tot mai viu, cu toată moartea cu care sunt datoare. Cu fiecare ființă vie care trece prin mine, cu tot sfârșitul pe care la rându-i îl are de restituit ordinii…
-
Despre ce vorbim când vorbim „Despre tandreţe” la Teatrul Dramaturgilor
Să iubești și să fii iubit. Să trăiești o stare de fericire continuă. Și să o demonstrezi fără încetare. O datorie sfântă față de societate, dacă mai vrei să exiști azi ca individ. Dar nu, nu iubire delicată și adevărată, în care să se amestece bucuria cu furia și tristețile, melancolia cu suferințele ori speranța…
-
Strigătul lui Brâncuși din burta peștelui cel mare: Iona lui Gábor Tompa, prizonierul infinitului care și-a găsit un Echo
Singur. Atât de singur că te părăsește până și ecoul. În sufletul gol, departe de toți și de toate. Făr’ de-nceput și fără vreun sfârșit previzibil. Dornic doar să afli. Să știi de unde vii și încotro te îndrepți. Dar mai ales pe unde vrei s-o apuci ca să ajungi Acolo. Nu se știe unde,…
-
Doar o oră despre nefericirea de o viață: „Before breakfast”- un spectacol despre laolalta unui neîmpreună
Tăcerea. Cel mai greu de suportat act de comunicare între doi oameni. Mai ales între doi oameni care au fost odată unul. Și din care n-a mai rămas niciunul, pentru că s-au șters, din greșeală, unul pe celălalt, fără posibilitatea de a se mai desena vreodată. Pentru că nu-și mai aduc aminte sentimentul care i-a…
-
Corporealitate sau umanul strivit de vremuri: Cataclisma Andreei Gavriliu la unteatru
În urmă cu mulți ani, un prieten drag îmi scria despre cum, uneori, indiferent în ce poziție ar sta trupul, sufletul cade în genunchi. De multe ori de atunci mi-am imaginat căderea asta ca pe o sfâșiere trupească, pe care nu o vezi privind la corpul cu pricina, ci cu un singur ochi, când îl…
-
Răzbunarea unui 10 august al celor 8 raduiacobini: Bad talks la unteatru
Meciul: Radu-Iacoban. Scor: 8-1. Sau 1-8. Un act de curaj. În opt tablouri. Cu opt povești plauzibile. Care se nasc în spatele a opt paravane. Sau opt ecrane de proiecție. Pentru cele opt personaje invitate la masa dezbaterii, să prezinte opt perspective diferite asupra unei situații ipotetice. Din ea se nasc opt adevăruri care se…
-
Dreptul la carne, dar nu și la sângele creștin: Neguțătorul evreu din Veneția controverselor antisemite, botezat creștinește la TNB
„Neguţătorul din Veneţia”, repetiții „Neguţătorul din Veneţia” a lui Shakespeare – o piesă antisemită? Montarea recentă de la Naționalul bucureștean – un spectacol antisemit? Nu cred că Veneția lui Morfov se vrea un Judenrein, așa cum nici cea a lui Shakespeare nu cred să se fi revendicat. Deși nu era deloc străin de ideile…
-
DansActorii lui Gigi Căciuleanu, pescăruși-bufon pe acoperișul Naționalului: ON THE (p)ROOF
Cum poți să-ți imaginezi o Introfugă. Un Giumbușglonț. O Zvîrlucitelniță. Un Titirezache. O Căzutcîșă. Un Ricoșluc. Un Învîrtișag. Sau măcar o Zburătăcitură. Cam tot ce poate face ad-Hop o lume de bufoni contemporani, așa cum știe să se lase inventată într-o privire atentă, ascunsă cu grijă sub pleoapa unui ochi de suflet inteligent, sprinten și…
-
Reciproca teoremei iubirii: „Proof”, demonstrația unteatru
Un spectacol ca o închidere de pleoapă. Peste o teoremă, cea mai importantă a vieții: dragostea. Cu speranța că visul are să o demonstreze, în momentul acela de aur al reveriei în care, ca o tresărire între lumi, se naște revelația. Sau ce ne ajută mai tare să tacem când vrem să urlăm. Și ce…
-
Lecția despre fiasco în educație: „Class” cu profesorul Felix Alexa la Național
Teama de eșec. Sau ce anume ne ține în loc când încercăm să ne aventurăm în zbor. Și el se frânge încă înainte de prima zbatere de aripi. O lecție curată de teatru, pe un text care a fost declarat cea mai bună piesă de teatru a anului 2018 de către Uniunea Scriitorilor din Irlanda…
-
În grajdul vieții sau lupta cu deşertăciunea: Leonce și Lena, paiațe în lumea de paie la unteatru
O joacă de-a teatrul în teatru. La Unteatru. O poveste romantică despre putere, libertate și fatalitate. O farsă filosofică despre iubire și soartă, scrisă cu nerv și umor, pusă în scenă cu multă emoție și tandrețe, la modul cel mai sarcastic, asumat, livrată direct spectatorului pe care-l privește fix în ochi și îl invită să…
-
Imediat ce ajunge celebru, „Băiatul din Brooklyn“ rămâne orfan la Teatrul Evreiesc
Prețul succesului. Condiția artistului și a operei lui, de la idee la împlinire. Și întrebările pe care nu vrea să le pună pe drum, de teamă că le-ar putea afla răspunsul. Când prin libera exprimare a ideilor, sentimentelor și viziunii lui despre viață scriitorul reușește să dea naștere unei opere de valoare, el are un impact…
-
Mai bine 30 de minute de ceva minunat decât o viață întreagă de nimic special: „Magnolii de oțel” la Avangardia
Fragilitate și tenacitate. Sau cum arată puterea la genul feminin. Și idealurile pentru care femeia este dispusă să-și dea viața, fără să se gândească de două ori. Un spectacol despre rezistența prin prietenie. Despre solidaritatea nedisimulată și dârzenia prin care șase femei sunt nevoite să înfrunte cele mai grave probleme cu care se confruntă, boala…
-
LA TRÂNTĂ CU NICOLAE LABIŞ
Mi-e frică să mă lupt cu inerţia, Mi-e groază să o las să mă învingă, Să-mi râdă-n faţă crudă inepţia De a lăsa poetul să-mi convingă Silitul suflet, ce se cată-n spate, Pe crestele privite dintr-un hău, Să nu mai urce muntele de şoapte, Să nu mai creadă niciunui flăcău, Să n-aibă ochi de…
-
Veciniada unui gând criminal de palier: Duși cu preșu’ lu’ Băieșu la Național
O lume mică, derizorie, cu orizont îngust și ambiții pe măsură, într-o renunțare la lupta cu civilizația, de care n-are de gând să se molipsească. După regulile numai de ea știută, funcționează nestingherită și pare să dea sens existenței personajelor ei, animate parcă doar de micile intrigi cotidiene colective care o justifică și o țin…
-
Common people „#feeling blessed”: Un „Hașteg” pentru fericire
Etichetarea. Musai pozitivă. A tot ce facem, avem, simțim ori trăim. Fericirea ca obligație sau nefericirea cu semn schimbat, expediate într-un status eficace, de a cărui veridicitate nu are timp să se îndoiască nimeni. Un mod rapid de a ne arăta în fața lumii și de a răspunde presiunii sociale care ne îndeamnă să fim…
-
Oricum ar da cu banul, „Rosencrantz și Guildenstern sunt morți” la Comedie
Cum arată viața când soarta ți-e pecetluită. Când oricum s-ar învârti în aer moneda pe care o arunci cade întotdeauna pe aceeași față. Cap. Mereu condamnat să rămâi personaj secundar. Pedepsit întru uitare. Osândit la pieire. La cheremul marelui Will… O savuroasă farsă filosofico-tragică despre două personaje secundare shakesperiene: Rosencrantz și Guildenstern. Sau cum gândesc…
-
FRIVOLITATE
Cu zâmbet larg și atitudine cochetă, Dar degajând un aer de grizetă Legat în păr cu panglici, ușuratic, Și asortând un caracter flegmatic, Blugii mulați și gândul printre stele, Tocul înalt, moravuri nu prea grele, Trece prin fața casei lui nepăsătoare Plătind cu tot ce i-a rămas datoare. Niște sarcasm pe un obraz…
-
Bulevardier pe Scena Mare: „Noii infractori” ai Naționalului
Ilustrație din caietul-program de Horațiu Mălăele, care semnează și grafica afișului Disperarea cu toate ingredientele ei: rutină, tristețe, singurătate, neîmpliniri, griji, responsabilitate, neputință, vină. Sau ce îi împinge pe oameni să meargă pe lângă lege, fără să se gândească la consecințe. Și când anume faptele lor încep să fie socotite un pericol social. Ambalată cu…
-
Cum să supraviețuiești ignoranței: „Trucul lui Patrick” de la Comedie
Îți iei un tricou cu dungi, niște bretele colorate, o pereche de ochelari speciali – prin care se pot privi problemele cele mai grave – și o șapcă, musai cu elice. Apoi îți lași imaginația să zburde liberă, în căutarea răspunsurilor la întrebările pe care tocmai le-ai descoperit prin lentile. Asta pentru că ai doar…
-
Șah-mat sau când lucrurile nu mai merg pe bază de procedură: 1949 – JUDECATA de la Metropolis
Binele și răul. Numitorul comun: frica. Un spectacol despre putere și obediență. Despre sacrificiu și prețul lui. Despre credință. Despre rezistență. Despre idealuri. Despre obrazul celălalt. Și timpul potrivit la care să-l întorci. Pentru a-ți recăpăta puterile. Pentru a-ți justifica jertfa. Pentru a-ți apăra apăra credința. Pentru a rezista, ca să-ți vezi idealurile împlinite. O…
-
În oglinda vremii după visul galben/negru al lui Andrei Șerban: RICHARD 3, Ordonanța de Urgență a guvernului de la Bulandra
Ascensiunea şi decăderea unui tiran. Povestea unui personaj machiavelic cocoțat în fruntea unei națiuni care se autodizolvă, sleită de puterea de a se i mai împotrivi, strivită de forța răului și propria indiferență deopotrivă. Care a fost tălmăcită după o constituție teatrală solidă timp de patru secole. Și schimbată prin Ordonanță de Urgență într-o noapte…
-
În numele educației și al bunei credințe: MARTIRII lui Massaci la Teatrul Mic
„Sonat pe bază de Iisus” sau manipulat prin cea mai perversă formă de persuasiune: religia. Prost înțeleasă sau insuficient explicată de cei din jur, credința poate să dăuneze grav tinerilor. Este și cazul lui Benjamin, un adolescent a cărui întâlnire cu Biblia și învățăturile creștine îl aruncă ușor în extremism, dând brusc un nou sens…
-
Doar niște oameni: „ULTIMII” DE LA METROPOLIS
Ultimii. O expediere într-o categorie inferioară în încercarea disperată de a ne considera penultimii. Sau cum să ne ferim de mizerie când ne împiedicăm de preșul familiei și se împrăștie brusc tot gunoiul adunat sub el, la ora la care se spală, în sfârșit, rufele murdare. Spectacolul „Ultimii” al lui Mimi Brănescu de la Teatrul…
-
Din istoria unor victime ale istoriei: „PERFECT COMPUS“, SPECTACOLUL SIBIAN CARE ADUCE TIMPUL VERBELOR ÎN PREZENT
A fi. Cu toate înțelesurile lui reflexive. A te căuta. A te găsi. A te cunoaște. A te accepta. A te vindeca. Verbe trecute pe rând prin timpul perfect compus pentru a ajunge în prezent, cu intenția de a construi un viitor inteligibil. Nu poți ști cine ești până nu știi cine ai fost.…
-
Țara defrișărilor ilegale de codru și de conștiințe: PăduREA SpânzURAților lui Radu Afrim
Răvășitor. Așa arată pădurea spânzuraților lui Radu Afrim. Trecutul la taifas cu prezentul sau cum anume se rescrie un centenar. Un spectacol despre România Mare, o societate cu răspunderi atât de limitate că riscă să nu ajungă până la generația următoare. O lecție despre datoria pe care o avem cu toții în primul rând față…
-
Nevoia de a absolvi pentru a fi absolvit de vină: „50 de secunde” într-o oră și ceva de teatru
Grafică de Andreea Chirică în caietul-program Cincizeci de secunde pentru a încheia o viață. Și mai bine de o oră pentru a o retrăi. Sub lupă. La Sala Atelier a Naționalului, într-un spectacol montat după un text cu care Daniel Oltean a câștigat premiul UNITER pentru cea mai bună piesă a anului 2017, „50…
-
Armata te face bărbat, violul te face femeie: Papagalul mut al lui Nae Caranfil sau coliviile Cavalerului d’Eon
O bijuterie teatrală. Așa arată debutul binecunoscutului cineast Nae Caranfil pe scena Naționalului bucureștean. După ce a ascultat cu supunere confesiunile unui veac, din panierul unei rochii „a la francaise”, citind printre rânduri în tăcerile unui martor papagal, căruia istoria a ales să-i smulgă limba. O notă de subsol a lui Mateiu Caragiale în „Craii…
-
Negrii mititei s-au făcut soldăței: ȘI DIN 10 N-A MAI RĂMAS NICIUNUL
Se ia adaptarea dramatică a celui mai vândut roman al Agathei Christie (în peste 100 de milioane de exemplare până acum), semnată chiar de autoare, „Zece negri mititei”, se operează politically correct, adică se extrag cu precizie aluziile rasiale din context, și se pune în scenă cea mai cunoscută poveste mistery a tuturor timpurilor. Spectacolul…
-
Homo anxiosus: „Pisica lui Schrödinger” sau veriga lipsă dintre homo sapiens și homo extinctus
Neliniști. Îngrijorări. Tristeți. Temeri. Frici. Angoase. Spaime. Nu știi cum să le numești. Nici să le deosebești unele de altele, pentru că-ți par sinonime. Știi doar că nu ai fost niciodată învățat ce să faci cu ele. Și că măcar o dată în viață te-au copleșit. Chiar dacă nu te-au doborât. Și, dacă te gândești…
-
TÂRCOALE
O furișă și-un ungher Stau pitiți în șifonier Și așteaptă sus pe bară Să se strecoare afară. Pași se-apropie tiptil – recunoaștem după stil Că e a casei stăpână – Și apare și o mână Care stă s-o demonstreze. Și pân’ să se furișeze Ungherul se prinde laș De un colț de umeraș.…
-
Galopând pe fibra optică sau cea mai nouă singurătate: (D)EFECTUL PLACEBO
Suntem ceea ce butonăm. Tastăm. Scroll-uim. La un vârf de deget distanță de tot ce ne interesează, admirăm, iubim ori tânjim, fabricăm încontinuu idolatrii, desăvârșiri, supremații, eternitate și absolut. Fără frica vreunui efemer, fără conștiința vreunui artificial, fără remușcările vreunei risipiri. Nu ne mai privim în ochi. Ne privim în poze de profil. Ne întâlnim…
-
Rămas bun iubirii: ULTIMA BANDĂ A LUI KRAPP
Unteatru, o singurătate. O ultimă oră de singurătate. Într-un spectacol curat și lucid despre solitudine, semnat de Toma Dănilă, în intimitatea claustrală a Sălii Mici. Un ermitaj în care singurele schimbări din ultimii treizeci de ani au fost numai în ordinea cutiilor cu benzi magnetice de pe masa de lucru a scriitorului beckettian, pe care…
-
INTERSTIȚII
Te întrebi cum să faci să eviți ireparabila materie ce umple spațiul lor gol, Să întrerupi cele trei dimensiuni ale întregului, construite în ritm de algol, Programat să fundamenteze petrecania ce le-aprinde candela la căpătâi – Poate ești ultimul ce va fi să primească Lumină, poate vei fi cel dintâi… -. …
-
Rețetă pentru cum să dai foc la ibric: „Chelnerul mut” servește la unteatru
O sală mică. Mică, mică. Mai precis Sala Mică a unteatru. De lângă oterasă. Cea de la primul etaj al binecunoscutului sălaș de cultură de pe Sfinții Apostoli. În antreul ei și mai mic primești instrucțiuni cu cinci minute înainte de începerea spectacolului: „Chelnerul mut” de Harold Pinter, în regia Sânzianei Stoican. Tu, spectatorul. Și…
-
La ora beției: AFTER HOURS sau momentul Δt al adevărului
Trebuie să vă îmbătați necontenit. Cu vin, cu poezie ori cu virtute, după cum vă e felul. „Şi dacă uneori vă veţi trezi pe treptele unui palat, în iarba verde a unui şanţ, în singurătatea posacă a odăii voastre, odată beţia potolită sau dispărută întrebaţi vântul, valul, steaua, pasărea, orologiul, tot ce aleargă, tot ce…
-
Erou și demon: Coriolanus, noua carte de vizită a Bulandrei
Avem sau nu nevoie de democrație? Avem sau nu nevoie de lideri puternici? Adevărul merge cu politica? Gata cu cutumua, cu tipicul, cu procedura! Să folosim cenzura! Sună cunoscut? E măcar vreuna dintre întrebările sau exclamațiile de mai sus să nu vă fi bântuit în ultima vreme? Am văzut „Coriolanus” în sala „Toma Caragiu” a…
-
Propășire în absurd: Improvizație la Alma, desăvârșire la TNB
„Cred că domnul Ionesco este un impostor. Nimic mai lugubru decât un impostor demodat. Nu e nou nici prin gândire, nici prin procedeul pe care-l relevă dintr-un spirit de avangardă, atât de uzat. Dar Ionesco are invenții care sunt comice, sincere, și chiar un simț real al mișcării scenice. Nu ne plictisim. Decât din când…
-
Mașka, o nouă definiție pentru adolescență: „Mamă, mi-am pierdut mâna!” la Teatrul Tineretului
Mamă, mi-am pierdut mâna! Și toate căile de a-ți atrage privirea către mine. Ție și celorlalți. Și dorința de a vă vedea mulțumiți. Așa arată adolescența disperată. Adolescența automutilantă. La vârsta când trupul se trezește. Când inima ia foc și sângele dă în clocot. Când ai încredere că ești nemuritor și vei trăi mai mult…
-
Femeia în deceniile de împliniri mărețe: LECȚIA DIN UMBRA MARELUI PLAN #reactor
„Femeie, fii bărbată! Clădește-o țară minunată! ” Acesta este punctul de pornire din care se dezvoltă un frumos proiect de teatru independent în umbra marelui plan teatral. Un spectacol articulat și curat, care sondează într-o manieră tragi-comică trecutul nostru nu foarte îndepărtat, în încercarea de a găsi niște răspunsuri pentru întrebările prezentului. Și care-l așează…
-
Cehov pe malul Mureșului MEDITÂND LA TĂLPILE LUI IVANOV
O intervenție chirurgicală meticuloasă în inima lui Ivanov. Un cord devastat de rutină, de deșertăciunile vieții și de pustiul din semeni, care nu reușește să-și găsească bătăile resemnării. Tristețe patologică, nepăsare, indiferență, anxietate. Și mai ales însingurare. Asta transmite prin toți porii „Ivanov”, producția Companiei „Liviu Rebreanu“ a Teatrului Național Târgu-Mureș, care a fost reprezentată…
-
Spectacol de 10 în deschiderea FNT: 10 pentru teatrul sibian
Zece scene, zece personaje principale, zece priviri asupra vieții, livrate de zece actori energici, cu cefele aliniate sub ghilotina celor zece porunci. Mai precis, cele din Vechiul Testament. Un pretext ideal de folosire a fundamentului moral al creștinătății pentru a dezvolta subiecte delicate, ce impun imperioase dezbateri în societatea românească de azi: sărăcia, educația precară,…
-
Viața ca părere sau „Viața x 3” la Comedie
Foto: Adi Bulboacă Același crâmpei de viață, trei versiuni. O situație banală, văzută din trei unghiuri diferite, venind să demonstreze că operăm numai cu percepții. Ce altceva este viața decât ceea ce credem noi despre ceea ce trăim? Nu știm niciodată ce gândește sau cum se raportează la aceeași realitate cel de lângă noi.…
-
Romeo și Julieta la TNB sau dragostea în două cuvinte: noapte bună!
Foto: Florin Ghioca Un spectacol despre ce rămâne din cele mai importante două cuvinte ale omenirii: te iubesc. Și cât Shakespeare, după ce alungi frica de a-l ataca și nechibzuința de a-l reinterpreta. Răspunsul vine simplu din mâna unui mare creator de teatru: esența. Asta se întâmplă cu spectacolul „Romeo și Julieta” al lui Yuri…
-
A la turca, bre!
Într-o lungă zi de vară, un zapciu și-un caimacam s-au pornit de dimineață, ca s-ajungă la divan până la lăsatul serii, vrând să ducă la calif socotelile raialei însemnate-n catastif. Însă lung-a părut calea când arșița i-a cuprins, moleșind și bidiviii. După prânz, deja s-au prins că mai sunt vreo două poște pân’…
-
DOAR UN COPIL
De-aş fi matur ar trebui să judec, Să descifrez, să cern şi să rezolv De pueril şi de naiv să-mi vindec Sufletul meu candid, să mă absolv De cast, credulitate, inocenţă, De feciorelnic, pudic şi vergur Şi să mă prihănesc, cu neglijenţă, Să uit că aş fi fost vreodată pur. Să profanez tot ce-am trăit…
-
TRADIȚIONAL
– sau despre neajunsul de a ne fi născut liberi – Te privesc curioși, de după garduri ‘nalte, înțesate-n tradiții, au bile în praștii, săgeata în arc și în arme muniții, te judecă aspru și așteaptă…
-
TOVĂRĂȘIE
Când va fi să înceapă potopul, propun să ne avântăm în larg, fiecare în marea celuilalt, într-o barcă găurită cu o singură vâslă. Cel mai frică mi-e de speranţă, plutesc pe mările noastre prea multe tonuri ale tăcerii – exilul nu s-a petrecut niciodată către afară, a fost mereu înăuntru -. Când e…
-
Un spectacol de teatru-document de trecut în agendă: GIANINA CĂRBUNARIU, TIPOGRAFIC MAJUSCUL la Odeon
SPECTACOL. Cu majuscule. Frisonant. Și doar la aducerea aminte. Nu-l recomandă doar povestea în sine sau numai semnătura Gianinei Cărbunariu, unul dintre cei mai importanți tineri creatori de teatru de la noi, ci o foarte simplă și puternică punere în scenă, prin intermediul unor actori talentați, foarte bine mânuiți. Greu de crezut că niște pagini…
-
Pur și simplu teatru: O INTERVENȚIE la ACT
O intervenție. Chirurgicală. În viață și în teatru. Oriunde înfigi bisturiul apare o temă. De scormonit în sufletul omului și de exploatat pe scenă. De exemplu, albastru. Albastru nu există. Vechile limbi antice nici măcar nu au avut un cuvânt pentru această culoare. Dar poate fi oricând un subiect de conversație pe care poți…
-
Un poem teatral rock: NĂUCITOAREA DEȘTEPTARE A PRIMĂVERII LA TEATRUL MIC
O poezie. Tristă. Despre cum arată o generație de după naivitate și de după lacrimi. Orice generație. Și despre prețul pe care fiecare îl plătește pentru a înțelege și a se construi. Aproape incredibil că vorbim despre un text din 1891. Al dramaturgului german Frank Wedekind, „Deșteptarea Primăverii”, publicat cu subtitlul „O tragedie a copiilor”.…
-
ȘARJA, BARJA ȘI BARILUL
– fabulă cu extensie – Șarja, barja și barilul în amurg s-au apucat să măsoare și să-ncarce o marjă cu fundul plat. Vor să pună pe ea teme de mirat și dezbătut, într-o seară oarecare numai bună de băut. Șarja vrea s-o ardă iute și s-o umple de rușine, barja zice că e sor’sa…
-
Greva abstinenței poate aduce pacea: LYSISTRATA SAU REVOLTA SEXUALĂ
Vineri (27 aprilie) pe scena Sălii Studio a Teatrului Național “I. L. Caragiale” din București a avut loc premiera spectacolului „Lysistrata”, după textul lui Aristofan, jucată de greci (Trupa de teatru a Asociației Culturale Grecești din România – NOSTOS, în colaborare cu TNB, sub egida Ambasadei Republicii Elene din București, într-o regie semnată de Afroditi…
-
De sezon: EL. SAU UNU’ MAI.
– elegie despre misandrie – Unul cu „e” mare și mai mulți cu „e” mic, tatăl copiilor tăi sau doar un bunic, un coleg de bancă ori numai un coleg de liceu, un mare creator de frumos sau cel dintâi derbedeu, un șef autoritar ori un subaltern timorat, unul cu mustață și barbă sau…
-
PRIGONIREA DIN SLOVE
Când nu au mai rămas decât două cuvinte am săpat o groapă adâncă, să le arunc acolo, cu promisiunea să mă-ngrijesc de ele după ce vor răsări iar, vor prinde rădăcini și vor naște alte cuvinte. Pântecul ei a zămislit pe dată șaptesprezece păianjeni uriași care s-au pus pe țesut o pânză imensă –…
-
De-a vacanța, de-a uitarea, de-a fericirea sau JOCUL DE-A SEBASTIAN la ODEON
Adevăr sau provocare: cum anume arată fericirea? Cu siguranță, nu e decât un joc. Unul complicat, care trebuie învățat cu răbdare, cu metodă. Iar jocul înseamnă în primul rând convenție. Ești avertizat încă de când ai ajuns în micul spațiu de expoziție al galeriei Odeon. Angajatele teatrului răsfiră în mâini niște discuri mobile. Nu-ți dai…
-
PENTADĂ CU BUTADĂ ȘI TRIADĂ ȘI SUBTITLU LUNG
(sau gânduri de sfadă care nu vor să creadă în grămadă sau să șadă la coadă și se înnoadă să vadă dacă o să cadă de pe balustradă până le deznoadă vreo iscoadă) De luni până vineri (numai în jurul prânzului) colecționez văpăi, vapori de bătăi de inimă și răsuflări întretăiate pentru festinul de…
-
ETERNITATE
O frunte își reazemă dorința de o alta, însoțindu-și tristețea de roşul privirilor însângerate, tâmpla se lipește curioasă de tâmpla întinsă, gând în gând, și tac frumos, o vreme, împreună cu ele. Doar obrazul simte durerea ce se prelinge udă și sărată printre pomeții lipiți și frământă cu grijă toate simțurile, sufletul se preface…
-
Cum se adună fracțiile de viață: NUMITORUL COMUN al Comediei
Se iau un un text câştigător la Concursul de Comedie Românească (ediţia a X-a, 2015 „Numitorul comun”, semnat de Alexandru Popa), un regizor tânăr (Vlad Zamfirescu) și trei actori talentați (Marius Florea Vizante, Nadiana Sălăgean și Alexandru Ion). Se adaugă Cristina Florea și Georgiana Stoica să îmbrace personajele și să le așeze simplu…
-
SPOTS – TEOREMA ÎMPĂRȚIRII CU RESTURI
Când am început să ne divizăm a fost nevoie de o operație prin care să stabilim de câte ori un suflet se cuprinde în altul. Le-am tras puțin, am luat o piatră de pe fiecare și am aruncat cu grijă ceva pe ele – cât să stea puțin laolaltă și să le crească “trup…
-
Subscribe
Subscribed
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Luciana Antofi - eseuri teatrale 