Tag: cronică de Luciana Antofi
-
Jocuri cu dragoste de pluș la vârsta bilețelelor despre viață și moarte: „Tristețe și bucurie în viața girafelor”. Totul va fi bine. La Teatrul Mic.
Post-it: calendar teatral 2025, pagina decembrie 12, Teatrul Mic, Sala Studio Gabroveni. Definiție: „Tristețe și bucurie în viața girafelor” este un spectacol magic cu trei actori de poveste, Alina Petrică, Gabi Costin și Vlad Ionuț Popescu, care dezvăluie cu multă luciditate, duioșie, tristețe și bucurie… nu mai e loc pe post-it, nici pe fața cu…
-
Imaginer l’amour cu Eugen Jebeleanu sau Liniște, la Craiova se cehovează!… Splendoarea singurătăților tip „Ivanov”
Je suis Ivanov. Я Иванов. Je suis revenu te chercher. Cu o reverență cinemuzicală (à la française) în teatrul românesc față de marea cultură rusă și greu încercații ei supraviețuitori de azi. Sunt Ivanov. Întors să te iau, știind că mă aștepți și că nu ne putem lipsi unul de celălalt. Chemați să ne privim…
-
Noul titlu teatral nobilar al Luceafărului moldovean: „Vicontele” lui Slava Sambriș
Dacă nu știți unde mergeți, aveți șanse mari să ajungeți acolo. Așa își anunța Teatrul Republican „Luceafărul” din Chișinău premiera lui Slava Sambriș cu „Vicontele” de Eugène Ionesco pe la începutul acestui an. Când poate nu știa cât îi sunt de mari șansele să ajungă la București, taman pe scena Festivalului Național de Teatru. La…
-
Colț constănțean de iubire de teatru cu fereastră spre vișini: Andrei Măjeri, joacă de oameni mari în Camera copiilor din Casa Cehov de la malul mării
Carambol sub candelabru de cristal cu bilă galbenă la mijloc. Ceva ce numai un tac tocit în mâinile neobosite ale unui jucător antrenat știe să atace la masa de biliard pentru a câștiga partida. Iar Andrei Măjeri a calculat precis fiecare lovitură. Alungate cu măiestrie către colțuri (în scenografia uluitoare a Oanei Micu, o casă…
-
Petale de heliotrop, flori de mireasă, fulgi de păpădie: Viața ca o scuturare în „Orașul nostru”. Piatra Neamț.
Doliu alb. O prezență fantomatică a banalului ce continuă să bântuie din amintiri Orașul nostru alb/negru, în care se succed regulat, preț de aproape trei ceasuri, întunericul și lumina, fără nicio umbră de gri. O partidă de șah cu remiza consimțită încă înainte de mutarea primei piese pe tabla de joc, dintr-o nouă rundă fără…
-
Ora la care Bobi Pricop caută să te împace cu demonul interior. La Excelsior. „ȘAPTE MINUTE DUPĂ MIEZUL NOPȚII
Mister, neastâmpăr, semiîntuneric. Spectatori agitați apăsând pe butoane, schimbând în șoaptă câteva impresii (cele mai multe despre filmul de referință din 2016) ori sfătuindu-se precipitat unul cu altul, pregătindu-se curioși pentru o experiență mai rar întâlnită în sălile de teatru. O voce blândă îi ghidează calm prin cele câteva detalii tehnice de care au nevoie,…
-
Thinking outside the ciubăr sau saună în retreat-ul unui vizionar: „PĂDUREA ASUMAȚILOR” și veverițele lui Andrei Măjeri. La Suceava.
Născut Asumat. La poale de munte, lângă Carpați, în zodia lotrului, cu soarele în Bucovina și luna în România post-mesianică și ante-extremistă. Cu Venus în prosop, Marte în ciubăr și Ascendent în Veveriță. Dintr-un tată arian cu mindset de învingător (care a rupt lanțul de oi al strămoșilor, cătând să schimbe genetica sărăciei) și o…
-
Owneri of a lonely heart în arhitectura tandreții din matricea afrimiană: „ZI DE BUCURIE”. Party cu noi înșine de Radu Afrim.
Un eu. Cel brav dintre noi care într-o zi va simți nevoia să plece. Și curajul să-și urmeze pornirea. Celălalt eu. Cel rămas răvășit în urmă care va trebui să-și înfrunte părăsirea. Mereu unul sau celălat, într-o lume cu oameni și povești în mișcare în căutare de îmbrățișare. Curajoși și răvășiți, plecați ori părăsiți, rămași…
-
Iuvenes dum sumus sau călăi și victime de două ori doi în unu: „OLEANNA”. Cum intră Marius Turdeanu pe ușa din față. La Excelsior.
Stai! Imperativele unei situații teatrale. Excelent deschisă de Marius Turdeanu, actorul sibian proaspăt sosit în trupa Teatrului Excelsior, care pornește pertinent spectacolul ce-i marchează debutul pe această scenă. „Oleanna”. O operație teatrală cu bisturiul bine ascuțit de Mădălin Hîncu pe interpretările actoricești ale unui excelent text dramatic semnat de David Mamet (foarte bine tradus de…
-
Despre bucurie și iubire împrumutată: „Zaharașka și Zăpada Uitată”. La Teatrul de Artă.
Zaharașka s-a trezit într-o zi și și-a spus: oare unde s-o fi dus zăpada când s-a dus?!… Nu e doar o poveste cu păpuși, ci o aventură cu plante, animale, melci și fluturi ghiduși. Care suferă împreună că nu mai ninge și nu mai plouă de-o vreme bună. Ei, și ce-o fi așa mare scofală…
-
Suflete cu mâneci suflecate care nu-și mai pierd viața punând întrebări: „Mândrie și prejudecată (un fel de)”. La Excelsior.
Când n-ai primit niciun „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”. De la scriitoare. Și nu te-mpaci sub nicio formă cu destinul tău de personaj secundar. Sau lipsă. Rămasă nu doar fără propria ta servitoare sau un amor asortat la măcar un cuvenit apus de soare, ci chiar fără vreun fel de menționare. Cu…
-
Logos. Zicere fără interzicere și moarte fără de ființare: LEXICONUL AMAR. Joaca de-a Gri a lui Silviu Purcărete la Teatrul Odeon.
Gri. O superbă joacă teatrală împletind în cosițele unei Cosânzene mult dulce și frumoasă (ce-o vorbim!) albul și negrul în căutare de definiție pentru Tot și toate. Prezentate în vârful opincilor la raport lingvistic în ușa sobei dramatice la ceas de mitologie, legându-și cu grijă nojițele în jurul gleznelor ce grăbesc ștrengărește pasul pe…
-
Fleurs de cou-cou pentru un rendez-vous… Al lui Ji-ji cu Alecsandri… La TNB, KiRiTZA sau Jocul de-a…
De-a dans-teatralul. De-a opereta. De-a picturalul. De-a muzicalul. De-a pluteala. De-a dragul. Dar și de-a moravurile. De-a stereotipiile. De-a veacurile. De-a viața. Un șotron autohton atent franțuziț, cu pietricica alecsandriană aruncată la piciorul recognoscibilului, gata să lovească poanta unei balerine zvăpăiate ori să sară șugubeață în pantoful Dansez Vous Gigi al domnului care a făcut…
-
Cu Radu Afrim, de la un capăt spre celălalt al ciozvârtei: câine cu om. câine fără om. la Naționalul craiovean.
O ciozvârtă mare, sângerândă, dintr-un animal imaginar proaspăt sacrificat, aruncată pe tava așteptărilor tale cele mai intime. Una dintre premizele dramatice pentru un festin teatral, „doar e Afrim!”, îți spui, clar trebuie să te înfrupți din carnea crudă ce-ți va fi întinsă ca să descoperi osul promis pe afiș. Vezi tu mai încolo de unde…
-
Comedia măștilor lui Dabija la ceas de pandemie: „D-ale istericului”, un perpetuum carnaval pe bază de umor
Un cerc pasional cu țopârlani și imbecili, cocoțat într-un carusel de moravuri ușoare ca fulgul, învârtit nebunește pe turnanta Sălii Studio a Naționalului bucureștean. Un perpetuuum mobile care funcționează pe bază de umor, gălăgie și istericale a la Caragiale, descompus cu toată grija de Dabija. Un malaxor vizual, coregrafic și emoțional în care sunt tocate…
-
Numai puțin, să mă sinucid, „Noapte bună, mamă!”
Ne naștem în minciună. Deschidem ochii în lume și, până să distingem ceva, toate pe care urmează să le descoperim au fost deja ajustate cu grijă de cei din jur, preocupați să ni le prezinte în cea mai bună lumină posibilă, pentru a ne simți bineveniți. Din punctul lor de vedere. E ceea ce se…
-
Strecurălnicia și trasul pe sfoară, cele mai vechi metode de învățare românești: ROSTO, victimele mioriticului la Teatrul Act
Românașului îi place. Fatalitatea, monșer! Mai ales cea școlară. Rosto. Sau tot ce ne aducem aminte despre rost. Un posibil nume de alint al pedagogului de școală nouă pentru un pROSTOvan get-beget. Același al lui nenea Iancu de acum un secol, pe care-l distingi lesne pe băncile școlii românești de azi și de oricând. Că…
-
Poemul căciulean al unui neastâmpăr asumat: „Jungla TéVé”, anatomie de poezie în pandemie la Teatrul Dramaturgilor
Excepțional. M-am lovit, coborând în fugă scările către junglă, de Dumnezeu. Care le urca liniștit. Sper să mă pot întoarce să-i explic. O antologie a inocenței ajunsă în pragul examenului de maturitate, pe care nu prea pare să-și dorească a-l trece vreodată. O anatomie deșteaptă a unui El și a unei Ea, a unor mulți…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 