Tag: Nicu Mihoc
-
De-al cui ești, străine, de plângi la căpătâiul mortului nost?!… De-al lui Afrim, Doamne, l-oi fo’ recunoscut!… „Zborul de la cuib”. Restitutio in integrum pentru cel mai nou sentiment românesc.
Mijesc sfios zorii unei zile numai de ea știută. Se crapă de altădată. Timpul tocmit și uitat ca din întâmplare în veacul trecut în „Câmpia” Ardealului își deschide încet baierile pungii în lumina greoaie ce străbate cuminte ceața deasă care te poartă către poveste, pogorâtă nemilos peste amintiri și umbre de oameni în nemișcare…
-
Blue Bucket List sau Sarabandă de Bach la violă solo cu Nicu Mihoc O’Neill: „Lungul drum al zilei către noapte” al lui Kuliabin și testamentul dramatic al lui Eugene O’Neill. La Sibiu.
Nicu Mihoc. Actor, personaj, scriitor. Un bolnav incurabil de familial supraaglomerat de răni sufletești, condamnat la o suferință îndelungată și grea ce nu mai poate fi curmată nici măcar prin scris. Așa că încearcă să o amelioreze teatral și muzical în această ultimă clipă în lumina rampei ce-i luminează drumul spre veșnicie. Raindrops keep falling…
-
Cină intimă fără Wagner sau toast pentru sinuciderea ultimului nazist din țara Niebelungilor: „DECALOGUL DUPĂ HESS”. Nicu Mihoc, un Moise fără Egipt între cele zece porunci și cele zece urgii.
Înger și demon. Două chipuri cioplite ale unuia și aceluiași om din care s-a șters orice urmă de Dumnezeu. După ce a fost mai întâi poftit să-i cotrobăie minuțios toate cotloanele sufletului, în căutarea unei fărâme de credință care să-i ofere mântuirea. Sau binele și răul alchimizate cutremurător sub chipiul șepcii unui ofițer nazist la…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 