Tag: Ruxandra Maniu
-
Două ceasuri călare pe Rosinanta sau vizitatori în șoapta celui mai frumos cavaler rătăcitor: „Don Quijote” de la Act.
Bătrânul cavaler privește galeș către zarea care se golește de vrăjmași, unde ultimele armuri dispar încet după săbii, stingându-și lucirile în soarele apusului care le va acoperi curând de rugină și întuneric, înghițind pentru totdeauna rușinea unor înfrângeri atât de zdrobitoare. Nu a renunțat încă, doar își trage puțin sufletul, obosit de atâta luptă istovitoare…
-
Cu umorul pe umor călcând sau gustul acru al unui secol de politică și lingușeală: „O scrisoare pierdută”. Înviere și militărie într-o lecție de mobilizare teatrală cu Alexandru Dabija la Teatrul Act.
Azi în Dorohoi, mâine-n toată țara… și-n toată floarea din grădină!… Stare de alertă cu nenea Iancu sau cuvânt împreună despre gândirea politică românească a utimului secol care încă ne mai poate veni de hac, înaintând nestingherită cu metehne și oratorie deloc domesticite până-n zilele noastre din geografia strânsă ghem în pumnul ferm al unui…
-
Logos. Zicere fără interzicere și moarte fără de ființare: LEXICONUL AMAR. Joaca de-a Gri a lui Silviu Purcărete la Teatrul Odeon.
Gri. O superbă joacă teatrală împletind în cosițele unei Cosânzene mult dulce și frumoasă (ce-o vorbim!) albul și negrul în căutare de definiție pentru Tot și toate. Prezentate în vârful opincilor la raport lingvistic în ușa sobei dramatice la ceas de mitologie, legându-și cu grijă nojițele în jurul gleznelor ce grăbesc ștrengărește pasul pe…
-
Cehov featuring Cehov sau doruri în oglinda retrovizoare: „Am avut o Livadă”. Eugen Jebeleanu la Odeon.
100 de Cehov! Și un 25 de Yann Verburgh! De la tejgheaua secolului XXI, urcată într-un vehicul dramatic care gonește nebun pe autostrada teatrală printre celebrii pomi fructiferi ai ultimului secol și ceva cu toporul în mână, Eugen Jebeleanu ne servește cu două tipuri de vișinată. Una veche, cu aroma clasică a lui A. P.…
-
De la Creangă la Cărbunariu. Povestea unui om „FRONTAL“: Muieți-s posmagii, cucoană?!…
Cică era odată într-un târg pe Valea Bistriței un mândru teatru, ce-a încăput într-o zi pe mâna unor oameni grozav de leneși. De leneși ce erau, nici replica la bun sfârșit să și-o ducă de gând n-aveau. Văzând una ca asta, cucoana, mai-mare peste leneșii târgului, hotărî să le ticluiască anume o poveste să vadă…
-
E mai ușor să construiești un copil puternic decât să repari un matur stricat: „Nu vorbim despre asta”. La Odeon.
Ce se întâmplă după ce dansezi mult cu cineva? Viața, asta se întâmplă. O viață ideală, desenată în pași de dans, prinși în balans în cretă colorată pe asfaltul din fața blocului încă de la vârsta copilăriei, pe obrazul căreia maturitatea se va îngriji să aplice plasturii potriviți spre a nu lăsa să se vadă…
Luciana Antofi - eseuri teatrale 